Pestera Ursilor

Am ajuns la Pestera Ursilor, indrumati fiind de ghidul de la Pestera Scarisoara cel care ne spunea ca aceasta nu trebuie ratata daca tot am batut drumul de la Brasov pana aici. Si a avut mare dreptate. Pe langa faptul ca in interior au fost prinsi, (spre nefericirea lor) acum mii de ani, peste 140 de ursi, pestera are o poveste foarte interesanta. Poate nu toti stiu, dar cei care o viziteaza au ocazia sa vorbeasca cu primul vizitator al pesterii (Curta Traian). Noi l-am gasit pe domnul Traian la iesirea din pestera, vindea felicitari si CD-uri. Ne-a povestit mai bine de o ora cum a fost descoperita si cum a fost coborat pe franghie in "groapa" descoperita in urma dinamitarilor din zona. Toate acestea se intamplau in 1975, in timpul comunistilor care doreau realizarea unei mine de marmura pe locul actualei pesteri. El lucra ca miner si "era mult mai in forma" decat azi. Cu zambetul pe buze ne spunea ca a fost curajosul care s-a oferit sa intre sa vada descoperirea si sustine ca a fost impresionat de formatiunile din pestera. De aceste formatiuni am fost si noi impresionati, in principal stalactite si stalactine calcaloase formate de'a lungul miilor de ani. Desi impresionanta, pestera nu a devenit cunoscuta datorita lor ci multumita numeroaselor schelete de urs de pestera gasite in interior. Se pare ca acum aproximativ 15.000 ani, pe cand pestera servea ca adapost animalelor, intrarea a fost acoperita si animalele prinse captive au murit servind apoi specialistilor ce au avut ocazia sa le studieze. Domnul Traian povesteste ca a folosit un craniu de urs pentru a-si speria colegii ce urmau sa-l scoata din pestera, legandu-l de frangie si lasandu-i sa-l traga sus. Tot dansul sustine ca comunistii au vrut sa ascunda descoperirea pesterii si sa continue saparea minei de marmura insa localnicii si minerii s-au opus.

      Pestera este bine amenajata, intrarea se face in grupuri si care sunt apoi insotite de ghizi. Din toata pestera (circa 1500m) doar aproximativ 500m sunt disponibili turistilor, restul spaziului fiind rezervat cercetarii.
     Nu este de ratat daca aveti ocazia. Si nuu uitati: aveti grija cu formatiunile din pestera, nu sunt de distrus! Unei stalactite ii trebuie mii de ani pentru a creste 1cm ce poate fi distrus in 2 secunde (Ghidul ne-a invitat sa revenim macar peste 10.000 de ani cand urmeaza ca o stalactita sa se uneasca cu o stalagmita).
Mai mult o sa las pozele sa va spuna.