La 50 m de barajul Vidraru, in varful muntelui
Cetatuia, se profileaza vechea Cetatea Poienari, la care se ajunge urcand 1480
de trepte din beton care
serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la altitudinea
de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea "cuib de vulturi
al vitejilor de demult",
care facea parte, cu veacuri in urma, dintr-un
lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti. Pe cursul
superior al raului Arges, langa
actualul sat Capatani in secolele XIII si XV a
fost ridicata un avanpost si mai tarziu o cetate invaluita in legende:
Poienari, mentionata pentru prima data
in 1453. Fortificatia alungita, cu
ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare a avut parte de un singur
asediu cel al turcilor din vara lui 1462.
Portiunea nordica a zidului s-a prabusit in cutremurul din 1915. Constructia a fost ridicata direct pe stanca.
Turnurile era acoperite cu
sindrila, interioarele sunt pardosite cu caramizi dreptunghiulare. Se pare că
ca la primul nivel a existat si un camin. Din motive
de securitate
de drumurile comerciale ar fi fost de refugiu, loc de intemnitare a dusmanilor sau de adapostire a vistieriei tarii.
In veacul al XIII-lea, exista doar un turn din
piatra bruta, dar in veacul al XIV-lea, fortificatia a imbracat tot varful de
stanca cu ziduri groase din piatra
stingheri miscarile armateii dusmane.
O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub
numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca
turcii sunt in apropiere si
simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe
metetrezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare
decat sa fie prizoniera
turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie,
trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a
inrosit datorita sangelui
doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.