Cetatea Poienari

La 50 m de barajul Vidraru, in varful muntelui Cetatuia, se profileaza vechea Cetatea Poienari, la care se ajunge urcand 1480 de trepte din beton care

serpuiesc printr-o padure de fag. Aici, la altitudinea de 850 m, protejata de pante abrupte, s-a inaltat cetatea "cuib de vulturi al vitejilor de demult",

care facea parte, cu veacuri in urma, dintr-un lant de fortificatii ce aparau hotarul nordic al Tarii Romanesti. Pe cursul superior al raului Arges, langa

actualul sat Capatani in secolele XIII si XV a fost ridicata un avanpost si mai tarziu o cetate invaluita in legende: Poienari, mentionata pentru prima data

in 1453. Fortificatia alungita, cu ziduri groase de 2-3 metri si 5 turnuri de aparare a avut parte de un singur asediu cel al turcilor din vara lui 1462.

Portiunea nordica a zidului s-a prabusit in cutremurul din 1915. Constructia a fost ridicata direct pe stanca.

Turnurile era acoperite cu sindrila, interioarele sunt pardosite cu caramizi dreptunghiulare. Se pare că ca la primul nivel a existat si un camin. Din motive

de securitate usa de acces in turn era la primul nivel accesul facându-se prin intermediul unei scari mobile. Se presupune ca cetatea retrasa, departata

de drumurile comerciale ar fi fost de refugiu, loc de intemnitare a dusmanilor sau de adapostire a vistieriei tarii.

In veacul al XIII-lea, exista doar un turn din piatra bruta, dar in veacul al XIV-lea, fortificatia a imbracat tot varful de stanca cu ziduri groase din piatra

sparta captusite in partile superioare cu caramida. Constructia nu putea adaposti decat o garnizoana de vreo 30-40 de soldati, suficient insa pentru a

stingheri miscarile armateii dusmane.

O legenda despre cetatea Poenari, cunoscuta sub numele de Raul Doamnei, vorbeste despre sotia domnitorului, care stiind ca turcii sunt in apropiere si

simtind ca nu mai are nici o scapare, s-a urcat pe metetrezele dinspre raul Arges si a strigat soldatilor ca prefera sa se omoare decat sa fie prizoniera

turcilor. Apoi doamna tarii s-a aruncat in prapastie, trupul zdrobindui-se de stancile udate de apa raului. Locul unde a cazut s-a inrosit datorita sangelui

doamnei, si acest lucru este vizibil si in zilele noastre.